BEBICI.MYFORUM.RO :: Scarlatina, Varicela, Rubeola, Oreion...

Trimis: 11/09/2007 21:20

SCARLATINA
Boala mai rar intilnita in ziua de astazi, scarlatina este produsa de streptococi hemolitici.
Perioada de incubatie a bolii este de 4-5 zile si primele simptome includ: angina cu febra ridicata, inflamarea ganglionilor de la git, voma, stare generala proasta.
Eruptia apare mai intii pe git, la subsoara si pe coate, sub forma unor dire rosii, ca niste placi care se unesc una cu alta si au contururi neregulate. Aceste placi se vor crește pe tot corpul, inclusiv pe fata, iar limba va deveni rosie ca o capsuna.
Boala dureaza citeva zile, febra va scade, eruptia se va atenua si va dispare. La 2-3 saptamini dermă incepe sa se descuameze mult, in distinct la nivelul miinilor si picioarelor.

Complicatiile in urma scarlatinei apar rar in ziua de astazi datorita tratamentului cu penicilina, la care streptococul hemolitic este foarte sensibil. Dintre acestea de mentionat sint afectiunile renale (vezi Nefrita) si cele articulare. De-a lungul bolii urina trebuie examinata in mod repetat.

Scarlatina este contagioasa pentru 15 zile de la primele semne de boala daca se aplica la timp tratamentul cu penicilina (daca nu, ramine contagioasa pina la vindecare completa) si copilul poate reveni la scoala/gradinita numai dupa acest termen si cu avizul medicului.

Trimis: 11/09/2007 21:21

VARICELA
Este o infectie virala, contagioasa, provocata de virusul varicelo – zosterian din familia Herpesviridae. Boala se caracterizeaza printr – o eruptie polimorfa (maculo – papulo – veziculo – crustoasa) care apare in valuri.

Izvorul de infectie este bolnavul, contagios 2-3 zile inainte de debut si 5-6 zile de la ultimul val eruptiv, prin secretii respiratorii, dar si prin continutul veziculelor.
Transmiterea este aeriana, prin picaturi sau prin obiecte contaminate cu secretii de la nivelul leziunilor cutanate sau respiratorii.
Receptivitatea este generala. Nou – nascutii pot avea anticorpi de la mama timp de 3 – 6 luni.
Imunitatea este de lunga durata, dar sunt posibile reimbolnaviri. Virusul persista in ganglionii senzitivi (infectie latenta) si se pot reactiva in anumite conditii cand imunitatea organismului scade (inbolnavire, imunosupresie, stress) producand zona zoster.

CUM SE MANIFESTA BOALA:
• Perioada de incubatie: este in medie 15 zile.
• Perioada preeruptiva: poate lipsi sau se caracterizeaza prin simptome minore – febra moderata, dureri de cap, mialgii.
• Perioada eruptiva: dureaza in medie 10 zile. Apare eruptia insotita de febra.
ERUPTIA:
- primele elemente eruptive apar pe corp, apoi se extinde pe cap si pe membre (centrifug), cele mai multe elemente gasindu-se pe trunchi si la radacina membrelor, in axila, dar apar si pe fata, pielea paroasa a capului, palme, plante. Eruptia poate fi prezenta si pe mucoase (bucala, faringiana, laringiana, genitala) – la acest nivel elementele sunt destul de dureroase, se ulcereaza usor si se pot suprainfecta.

- numarul elementelor eruptive este in general redus (cateva zeci – cateva sute)
- mai intai apar macule rotunde/ovalare, care in cateva ore se transforma in papule apoi in vezicule. Veziculele au un continut clar, străveziu si sunt inconjurate de o areola congestiva. Din vezicule lichidul se reabsoarbe treptat, tavanul veziculei se deprima in centru (ombilicare) si vezicula se transforma in crusta. Crustele se detaseaza usor in ziua 7 – 10, lasand o zona usor depigmentata. Eruptia este polimorfa (existand simultan macule, papule, vezicule, cruste) deoarece eruptia apare in valuri si evolutia fiecarui element eruptiv difera.

Evolutia in majoritatea cazurilor este spre vindecare. La bolnavii imunodeprimati pot sa apara complicatii neurologice.
Diagnosticul se bazeaza in principal pe elemente clinice. In caz de complicatii sau la bolnavii cu imunitate scazuta se practica diagnosticul de laborator.
Profilaxie: - depistare precoce a bolii, izolare
- aerisirea incaperilor, pastrarea curateniei
- imunizarea copiilor – vaccin

Tratament:
- bolnavul este izolat la domiciliu 14 zile, spitalizandu-se cazurile severe sau complicate.
- in formele usoare si medii sunt suficiente masurile de prevenire a suprainfectiei bacteriene si calmarea pruritului prin aplicari locale sau remediu cu antihistaminice. Dintre antitermice trebuie evitata aspirina pentru a preveni un eventual sindrom Reye (boala grava cu manifestari multisistemice, in de seamă cerebrale si hepatice)
- formele severe de varicela, aparute mai ales la bolnavi cu imunodeficiente, necesita tratament antiviral.

Trimis: 11/09/2007 21:25

RUBEOLA (pojarul german)

Rubeola este o infectie virala benigna, dar totusi periculoasa daca infectia apare in timpul sarcinii fiindcă are repercursiuni asupra embrionului si fatului.
Virusul se oferă pe cale aeriana de la omul bolnav sau purtatorul sanatos. Infectia survine la toate varstele, astfel pana la 35-40 de ani aproximativ 75-80% din populatie devine seropozitiva fata de virusul rubeolei. Boala este contagioasa atat in perioada de incubatie cat si in timpul eruptiei.

SIMPTOME CLINICE:
- manifestarile clinice caracteristice (eruptia, febra, limfadenopatia) sunt precedate de o perioada de incubatie (3-20 de zile).
Eruptia (rash-ul):
- consta din maculo-papule discrete, de culoare roz-rosii.
- apar initial pe fata, pe gat, pe scalp, progreseaza si se generalizeaza. Leziunile sunt mai intense pe suprafetele flexoare ale bratelor si ale membrelor inferioare.
- maculo-papulele sunt nepruriginoase, persista circa 3-5 zile si palesc in ordinea in care au aparut.

Semne asociate:
- dureri musculare, faringita, lipsa poftei de mancare pot preceda aparitia rash-ului, mai ales la adulti.
- in afara eruptiei, cea mai semnificativa modificare clinica este limfoadenopatia retroauriculara, occipitala si suboccipitala.
- eruptia se mai insoteste de febra, dureri de cap si conjunctivita.
COMPLICATII:
- apar foart rar
- pot fi: suprainfectie bacteriana, artrita, hemoragii, encefalita
DIAGNOSTICUL:
- se bazeaza pe semnele clinice descrise, pe izolarea virusului si pe teste imunologice.
TRATAMENTUL:
- este simptomatic

RUBEOLA CONGENITALA

In cazul sarcinii, virusul se transmite de la gravida bolnava la fat prin intermediul placentei. Virusul la nivelul placentei cauzează o inflamatie (vasculita) nespecifica, iar la produsul de conceptie produce embriopatia rubeolica. Daca gravida face rubeola in prima luna a sarcinii probabilitatea embriopatiei este de aproximativ 50%, in luna a II–a este de 30%, in luna a III–a de 25%, iar apoi, in restul sarcinii de 5%. Embriobatia rubeolica consta in: intarziere in crestere prin limitarea mitozelor, malformatii in raport cu momentul infectarii si posibil leziuni postnatale datorita persistentei virusului in tesuturi pana la sfarsitul sarcinii sau mai mult, pana la 2 ani.

Simptomele rubeolei congenitale:
- greutate mica la nastere
- sindromul malformativ: la nastere putem constata leziuni malformative la un organ sau la mai multe organe. Leziunile multiple apar in cazul rubeolei din primele 2 luni ale sarcinii, iar cele izolate in cazul cand rubeola apare mai tarziu. Cele mai frecvente malformatii sunt: cataracta congenitala, malformatii cardiovasculare, malformatii auditive, microcefalie.
- Icter
- Hepatosplenomegalie
- Scaderea numarului trombocitelor din sange

Diagnosticul rubeolei la gravida se face pe baza semnelor clinice, pe izolarea virusului si pe date serologice. Virusul se poate izola din nazofaringe, sange, urina si placenta. Testele serologice constau din determinarea anticorpilor IgM respectiv IgG. Este extraordinar de important faptul ca primoinfectia rubeolica la gravida este teratogena, iar reinfectia rubeolica nu este nociva pentru materialul finit de conceptie. In primoinfectie, dupa aparitia exantemului apar anticorpii din clasa IgM si IgG, iar dupa aproximativ 6 saptamani anticorpii IgM dispar. Anticorpii IgG persista toata viata.

Tratamentul rubeolei congenitale este cel simptomatic cu o eficienta redusa. Tratamentul eficient este cel preventiv. Cea mai adecvata profilaxie a rubeolei congenitale este vaccinarea antirubeolica. Strategia de vaccinare utilizata in prezent in Statele Unite si alte tari este vaccinarea tuturor copiilor cu vaccinul MMR (measles – mumps – rubella) la varsta de 12-15 luni, urmata de revaccinare in timpul copilariei. Vaccinarea antirubeolica se indica la toate persoanele susceptibile, in special la cei care lucreaza in mediu sanitar. Vaccinul este contraindicat in timpul sarcinii.

Trimis: 11/09/2007 21:31

RUJEOLA (pojar, cori)

Este o boala teribil de contagioasa, produsa de un virus si caracterizata prin febra mare, tuse, secretii nazale si oculare si o eruptie caracteristica. Sub varsta de 2 ani, boala este urmata adesea de complicatii pulmonare grave.
Rujeola se transmite numai direct, de la un alt copil bolnav, care este contagios timp de 4-5 zile inainte de aparitia eruptiei si pe toata durata eruptiei. Boala se oferă prin aer, prin picaturile de saliva, secretiile nazo-faringiene, pe care copilul le proiecteaza in jurul sau in momentul vorbirii, tusei, stranutului. Copiii intre 1 si 10 ani sunt deosebit de receptivi. In colectivitatile de copii (crese, gradinite, scoli) boala cuprinde aproape pe toti copiii care nu au suferit in trecut de rujeola sau nu au fost vaccinati. Dupa varsta de 3 luni cand dispar anticorpii transmisi de mama (daca ea a avut boala) copiii pot face pojar la indiferent ce varsta. Este de dorit ca un copil sa nu faca pojarul sub varsta de 3 ani, caci pana la aceasta varsta complicatiile sunt frecvente si grave.

Incubatia
Este fixa, de 10-12 zile. La bolnavii care au primit gamma globulina, incubatia se poate prelungi pana la 28 de zile.

Invazia
Dureaza 3-4 zile, pana cand apare eruptia. Febra creste treptat, ajungand la 39-40°C. Apare catarul oculo-nazal: copilul stranuta, tuseste; din nas se scurge o secretie apoasa, abundenta; conjunctivele se inrosesc; pleoapele sunt usor umflate, pe jumatate inchise; ochii lacrimeaza; lumina il supara. Vocea poate ajunge ragusita.

Copilul pare "racit" si boala poate fi luata drept gripa, guturai sau rino-faringita. In faza de invazie, pe mucoasa obrajilor, in dreptul maselelor, apar câteva pete rosii centrate de mici ridicaturi albe (aspect de boabe de gris), presarate pe mucoasa. Fundul gatului este rosu-aprins, iar pe valul palatului se constata mici puncte hemoragice.
Starea generala se inrautateste; copilul este somnolent, refuza sa manance. Copiii mai mari se plang de dureri de cap si de dureri musculare.

Eruptia
Apare pe piele dupa 3-4 zile de la inceputul bolii, intai dupa urechi, pe fata si pe gat. A doua zi petele apar si pe trunchi, iar in urmatoarele 2-3 zile se extind dinspre radacina membrelor pana ajung la degete. Cand eruptia a ajuns la maini si picioare, incepe sa paleasca pe fata si gat, iar febra scade. In tot timpul eruptiei, febra se mentine mare: 39-40 grade.
Eruptia de rujeola este formata din pete rosii de deosebite marimi, cu forma neregulata, pe alocuri confluente; intre pete raman totdeauna zone de tegument sanatoasa. Petele dispar la strânsoare iar la pipait se simt usor reliefate si catifelate. Dupa 3-4 zile de la aparitia eruptiei, febra incepe sa scada, eruptia paleste si dispare in ordinea in care a aparut.

Perioada de convalescenta incepe de 6-8 zile de la inceputul bolii. In locul eruptiei, raman niste pete cafenii, apoi apare o descuamatie fina, mai accentuata pe fata, care dureaza circa o saptamana. Tusea si secretia nazala dispar treptat, dupa mai numeroase zile. Dispoziția generala se amelioreaza, copilul devine mai vioi si cere de mancare.
In 9-10 zile boala se vindeca. Complicatiile sunt frecvente mai ales la copiii pana la 2 ani. La un copil cu rujeola se ia in consideratie o complicatie daca: febra persista sau apare din nou dupa ce temperatura revenise la natural timp de 2-3 zile; daca, dupa ce a pãlit erupþia, copilul continua sa "zaca" si refuza mancarea; daca tusea devine mai frecventa si mai suparatoare, iar copilul geme, respira greu; daca se plange de dureri de urechi sau de cap.

Trimis: 11/09/2007 21:35

OREION (parotidita epidemica)

Oreionul, numit si parotidita epidemica este o boala teribil de contagioasa, provocata de virusul urlian, din familia Paramyxoviridae.

Se transmite pe cale aeriana (inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav) sau prin obiecte recent contaminate. Se intalneste mai ales la copii, in particular in colectivitati (scoli). Grupa de varsta cea mai afectata este 5 – 15 ani.

Se manifesta, in principal, printr-o parotidita (inflamatia glandelor parotide, principalele glande salivare), dar pot fi afectate si pancreasul, sistemul nervos si gonadele.
Bolnavul cu oreion este contagios 6 zile inainte de debut si 9-10 zile in perioada de stare.

Perioada de incubatie este 12-23 zile, in medie 14-18 zile.
Debutul bolii este relativ brusc, cu febra, fiori, dureri de cap, dureri musculare si senzatia de tensiune dureroasa a lojii parotidiene.

Perioada de stare incepe in momentul tumefierii unei glande parotide, urmata curand de bilateralizare, ceea ce confera profilul caracteristic de "fata de para".
Tegumentul care acopera glandele este neted, destins, lucios, dar cu coloratie normala. La palpare parotidele tumefiate au consistenta elastica si sunt usor sensibile la palpare. Inflamatia si tumefactia glandelor parotide provoaca durere la masticatie. Limba deseori este puternic saburala. Febra se mentine cateva zile la valori de 38-39°C. Pot fi prinse in proces inflamator glandele submaxilare si sublinguale. Durerile de cap sunt frecvente. Tumefactia parotidiana cedeaza in 7-10 zile.

Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.

Meningita urliana - Este cea mai frecventa localizare extraparotidiana a infectiei urliene. Poate sa apara, atat ca meningita primara (singura manifestare a infectiei), cat si ca meningita secundara. Cel mai frecvent, debutul meningitei urliene se situeazã la 7-8 zile de la aparitia tumefactiei parotidiene, dar poate fi si întâia manifestare a infectiei.

Orhita urliana – apare dupa pubertate, aproximativ in 20% din cazuri. Poate fi uni- sau bilaterala. La 4-5 zile de la debutul parotiditei febra atinge brusc valori de 40°C, bolnavul acuza cefalee, greata, varsaturi, agitatie. La baieti, testicolul este tumefiat, scrotal edematiat, rosu. Se vindeca prin regresiune treptata in cam 10 zile. Complicatii grave (azoospermia si sterilitatea) apar doar in caz de afectare bilaterala (1-2% din cazuri).

Pancreatita urliana – apar dureri abdominale, greata varsaturi.

Encefalita urliana – este rara (0.2 – 0.5%) si se manifesta cu convulsii, delir, coma, modificari EEG. Desi evolutia este in general favorabila, sechelele postencefalitice sunt posibile.

Imunitatea dupa infectie este de lunga durata (toata viata).

Tratamentul bolii:
Izolare la domiciliu 14 zile; se interneaza doar localizarile secundare: meningita, orhita, pancreatita
Dieta cu continut scăzut de lipide si glucide
Igiena cavitatii bucale
Combaterea febrei si durerii (corticoizii se administreaza doar in meningite, encefalite, orhite).

Masuri de profilaxie:
•izolarea cazurilor, de obicei la domiciliu
•contactii copii vor fi supravegheaþi pe perioada de incubatie maxima pentru oreion (21 de zile).
•imunizarea activa, cu vaccin viu atenuat, folosit ca trivaccin in asociere cu cel antirujeolic si antirubeolic; protecþia este de 95-98%. Este contraindicat la cei cu alergie la proteinele de ou, la cei cu imunodepresii importante, la gravide. Se administreaza dupa vârsta de 1 an.

Trimis: 04/01/2008 15:59

Multumim Steffy pt informatii, extraordinar de importante.
Si bebitza mea a facut rubeola (pojarel)la 9 luni, 3 zile nu a mancat nimic, a tinut-o in febra , apoi i-au aparut bubitele si i-a disparut febra, apoi iar dupa 3 zile i-au trecut si bubitele, am scapat repede :-)

Trimis: 03/07/2020 08:14

Toate se intampla in copilarie.